Date geografice

Acest articol a fost editat în ianuarie 4th, 2021 la 10:23 pm

Geologia si geomorfologia zonei Comuna Carpinis este situata in vestul judetului Timis la 28 km distanta de municipiul Timisoara, la 15 km de orasul Jimbolia si la 18 km de Vama Jimbolia la frontiera cu Republica Serbia, la intersectia DN 59 A cu DJ 693. Din punct de vedere geomorfologic, comuna Carpinis, este situat in perimetrul unor vai naturale care fac parte dintr-o veche mlastina care in decursul timpului a fost desecata prin drenari. Pe un areal relativ mic, relieful cuprinde o zona de campie fertila, Campia Torontalului, facand parte din punct de vedere geomorfologic din depresiunea Panonica, incadrandu-se in complexul aluvionar a carui geomorfologie se datoreazainfluentei apelor curgatoare. Altitudinea cea mai inalta este de 84,8 m in nord si cea mai joasaeste de 79,7 m in sud, sistemul de referinta fiind Marea Baltica. Suprafata relativ neteda a campiei a imprimat apelor curgatoare si a celor in retragere cursuri ratacitoare cu numeroase brate si zone mlastinoase, ceea ce a dus la depuneri de particule cu dimensiuni si fragmente de la foarte fine (argile coloidale) la particule de prafuri si nisipuri care prin asanarea apelor s-a ajuns la straturi in genere separate in functie de marimea fragmentelor de baza. Zona se caracterizeaza prin existenta in partea superioara a formatiunilor cuaternare, reprezentate de un complex alcatuit din argile, prafuri si nisipuri, cu extindere la peste 200 m adancime. Amplasamentul nu este afectat de fenomene fizico-mecanice care sa-i pericliteze stabilitatea prin fenomene de alunecare. 2. Hidrografia zonei Cel mai apropiat curs de apa este paraul Bega Veche situat la 8 km sud de comuna Carpinis. In intravilanul localitatii sunt locate 6 acumulari naturale de apa, una in zona aproape centrala (langa cimitirul uman), una langa fosta zootehnie CAP, una langa gara CFR, una langa silozul de cereale. Celelalte 2 sunt locate in extremitatiile geografice a comunei. Una in Nordul localitatii langa fosta fabrica de caramida si una la iesirea spre Timisoara . Toate aceste acumulari sunt create artificial, prin excavatii pentru fabricarea caramizilor si a tiglei.. 3 Regimul climatic si pluviometric Localitatea Carpinis se incadreaza in climatul temperat continental moderat, caracteristic partii de sud-est a Depresiunii Panonice, cu unele influente submediteraneene si oceanice. Conditiile climatice din zona Carpinis se caracterizeaza prin urmatorii parametri: Media lunara minima: -0,6°C- Ianuarie; Media lunara maxima: +21,8°C- Iulie-August; – Temperatura minima absoluta: -35,3°C la data de 24.01.1963; Temperatura maxima absoluta: +40,0°C la data de 16.08.1952; – Temperatura medie anuala: +10,8°C ; Aflandu-se predominant sub influenta maselor de aer maritim dinspre nord- vest, localitatea Carpinis primeste o cantitate de precipitatii mai mare decat cele inregistrate in Campia Romana. Media anuala a precipitatiilor, de 580 mm, apropiata de media tarii, este realizata indeosebi ca urmare a precipitatiilor bogate din lunile mai, iunie, iulie (34,4% din totalul anual) si a celor din lunile noiembrie si decembrie, cand se inregistreaza un maxim secundar, reflex al influentelor climatice submediteraneene. Regimul precipitatiilor are insa un caracter neregulat cu ani mult mai umezi decat media si ani cu precipitatii foarte putine. Din punctul de vedere al cailor de comunicatie din zona, STAS 1709/1 – 90 situeaza amplasamentul in zona de tip climateric I, cu valoarea indicelui de umiditate Im =-20 …0. 4.Regimul eolian masele de aer dominante, in timpul primaverii si verii, sunt cele temperate, de provenienta oceanica, care aduc precipitatii semnificative. in mod frecvent, chiar in timpul iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed, aducand ploi si zapezi insemnate, mai rar valuri de frig. Din septembrie pana in februarie se manifesta frecvente patrunderi ale maselor de aer polar continental, venind dinspre est. Cu toate acestea, in Banat se resimte puternic si influenta ciclonilor si maselor de aer cald dinspre Marea Adriatica si Marea Mediterana, care iarna genereaza dezghet complet, iar vara impun perioade de caldura nabusitoare. Urmare a pozitiei sale in camp deschis, dar situat la distante nu prea mari de masivele carpatice si de principalele culoare de vale care le separa in aceasta parte de tara (culoarul Timis-Cerna, valea Muresului etc.), localitatea Carpinis suporta, din directia nord-vest si vest, o miscare a maselor de aer putin diferita de circulatia generala a aerului deasupra partii de vest a Romaniei. Canalizarile locale ale circulatiei aerului si echilibrele instabile dintre centrii barici impun o mare variabilitate a frecventei vanturilor pe principalele directii. Cele mai frecvente sunt vanturile de nord-vest (13%) si cele de vest (9,8%), reflex al activitatii anticiclonului Azorelor, cu extensiune maxim in lunile de varÆ’, cu precipitatii bogate si viteze medii ale acestora de 3 m/s … 4 m/s. in Aprilie-Mai, o frecventa mare o au si vanturile de sud (8,4% din total). Celelalte directii inregistreaza frecvente reduse. Ca intensitate, vanturile ating uneori gradul 10 (scara Beaufort), furtunile cu caracter ciclonal venind totdeauna dinspre vest, sud-vest (1929, 1942, 1960, 1969, 1994). Un exemplu edificator il reprezinta amplasarea unei mori de vant, la sfarsitul secolului XIX, in Carpinis in zona fostelor solarii vis a vis de silozul actual. 5.Adancimea de inghet in zona cercetarii este de 60 cm … 70 cm, conform STAS 6054-77. Valoarea maxima a indicelui de inghet este I30max = 475, valoarea medie pentru cele mai aspre trei ierni este I3/30max = 425, iar pentru cele mai aspre cinci ierni dintr-o perioada de 30 ani este I3/30max = 340, conform STAS 1709/ 90. Seismicitatea zonei conform COD DE PROIECTARE SEISMICÄ‚ P 100-2013, acceleratia terenului pentru proiectare la cutremure de pamant cu un interval minim de recurenta IMR = 100 ani este ag = 0,20 g, iar perioada de colt este Tc = 0,70 sec.Din punct de vedere tectonic, localitatea Carpinis este asezat intr-o arie cu falii orientate est-vest, marcata de existenta vulcanului stins de la Sanovita, precum si de apele mineralizate din subsolul Timisoarei, cele de la Calacea spre nord si Buzias- Ivanda in sud.Din studiile seismologice efectuate incepand cu ultimele decenii ale sec. al XlX-lea si pana in prezent, rezulta ca Banatul este o regiune cu numeroase focare seismice, care se grupeaza in doua areale: unul in partea de sud-est a regiunii, al doilea in imediata apropiere a orasului Timisoara. In apropiere de Timisoara se intersecteaza liniile seismice Periam-Varias-Vinga in nord-vest si Radna-Parta-Sag in sud-est. Un focar secundar se afla chiar sub vatra orasului Timisoara.Zona Timisoara este un centru seismic destul de activ, dar din numeroasele cutremure observate, putine au depasit magnitudinea 6 pe scara Richter. Din informatiile istorice rezulta ca inainte de 1901 au fost inregistrate 217 cutremure (cel mai puternic din Timisoara fiind cel din 1879); in perioada 1901-1950 au fost semnalate 129 cutremure, iar in perioada 1951-1999 au fost inregistrate 97 cutremure, provocand pagube minore cladirilor vechi. Cele mai importante miscari seismice inregistrate au fost cele din 1991 (12 iulie M = 5,7 ; 18 iulie M = 5,6 ; 2 decembrie M = 5,5). Se pare ca cel mai puternic cutremur din zona Banat a fost cel din 10 octombrie 1879 de la Moldova Noua, cu o intensitate de VIII grade pe scara Mercalli numeroase replici.Cutremurele banatene sunt caracterizate prin adancimea mica a focarului (5-15 km), zona redusa de influenta in jurul epicentrului, miscari orizontale si verticale de tip impuls cu durata scurta, perioade lungi de revenire in aceeasi zona. La aceste tipuri de seisme sunt afectate mai mult structurile rigide (zidarie, diafragme, panouri mari) si mai putin cele deformabile (cadre din beton armat sau metalice).